Friday, July 8, 2011
Personal space
Uneori cand chiar vrei sa savurezi o cafea fara sa fii deranjat de alti oameni care rid prea tare, vorbesc prea tare, mananca galagios, au copii plangaciosi, pretind ca nu existi, se pare ca tocmai peste ei dai.
Thursday, March 25, 2010
toti pentru unul sau fiecare pentru sine?
Health care reform.
Shall the healthy one pay for the sick one?
All for one? Or everybody for himself?
The law of the jungle or humanity?
Fair or kind?
It brings me to one of the first essays I had in my Philosophy class: is the human kind good or bad?
A big part of Americans seem to be real Samaritans, haven voted for shared expenses on the public health. But is it compassion for the other or the fear that it might hit yourself one day? Somebody said that kindness is the extreme limit of egoism..
It's interesting to see the country of ultimate individualism and "everybody for himself" mentality turning to a socialist approach.
Sunday, September 20, 2009
Cerul
Acum vreo 10-12 ani citeam intr-un articol ca in curand in orasele mari nu se va mai vedea nici o stea. Imi parea ideea unui nesabuit: unde sa dispara atitea milioane de luminite dintrodata?
Acum vreo 7 ani am inteles ca stelele se ascund si se retrag din calea omului care nu mai are nevoie de ele. Si de atunci alerg cand pot departe de blocurile de beton sa prind un fir de stea.
Acum 1 an a fost ultima data cand am vazut cerul cu stele. S-a implinit un an de cand am stat in noapte sa le vorbesc si sa le spun de visurile mele. Cred ca m-au uitat deja. Mie mi-e un dor crunt de ele.
Da, cetatile de beton nu au stele. Si nimeni nu le duce lipsa. Atmosfera se face cu lumini artificiale.
Acum 15 ani ma uitam noaptea la cer si aratam cu degetul cand vedeam o luminita de avion ca misca. Azi ma uit la cer si incerc sa ghicesc luminita care sta in loc, si ma gandesc ca POATE e o stea.
Noi am alungat stelele...
Sunday, June 14, 2009
There are many ways to support the world peace. Here's the latest trend
Thursday, April 30, 2009
Yes! man
Yes, I will get back to my books now and study.
And here starts a crazy carusel
Am vrut sa scriu de multe ori si tot de atitea ori am renuntat. Poveste clasica.. De fiecare m-am gandit ca mi-ar trebui un blog pentru fiecare idee fiindca nu vedeam cum le-as putea combina. Mai mult, nu stiam cum sa ma justific. “Hai ma Marina, nu sunt destule bloguri..”.
Da, vreau sa scriu despre calatorii, si despre apusuri, si despre roua, si despre buburuze. Si despre mare, si despre Marea Nordului.. si despre locuri vizitate, si despre locuri la care visez, si despre locuri la care nu mai visez..
Si despre bucatarie, si recete, si paste, si orez cu lapte si scortisoara, si inghetata preferata. Si despre yahoo as scrie, si despre conturi de mail si etape ale vietii, caci pentru mine fiecare etapa a avut contul sau de mail..
Si despre pisici, oh, ce-mi place sa povestesc despre nazdravanele mele! Si dspre lalele, si despre viata departe de casa, si despre prieteni, si despre straini, si despre job, si despre lene, si despre carti si despre filme..
Si despre iubire, si despre nestire, si despre suspans.. Si despre timp..care trece trece trece si nu ma impac cu el de vreo 8 ani incoa..
Si despre muzica, si despre stiri, si despre oameni, si despre minciuni, si despre..
Poate voi reusi intr-o buna zi sa le adun pe toate. Si le voi pune pe categorii. Si le voi scutura de praf din cand in cand ca pe un jurnal de tinerete. Poate intr-o zi nu-mi va fi frica de kitch si de banalitate, si doar voi scrie.. fara sa ma intreb.. oare?